| Eu ard o dată și pentru totdeauna |
| Tu pari să fii din piatră, după nu fi totuna |
| Ți-am spus atunci, cu sufletul în dinți |
| Și chiar dacă știam totu' |
| Totuși așteptam să minți |
| În detalii și culori că avem un viitor |
| În care tu mă ții de mână |
| Nimeni nu m-a prevenit că viitorul se amână |
|
| Viața mea ar fi vrut din ea să te șteargă |
| Dar mai așteaptă |
| Inima care nu a vrut să-nțeleagă |
| Că i-ai dat țeapă |
| N-a știut că fluturii pe care mi i-ai dat |
| Au fost molii de fapt |
| Ce mănâncă suflet și îl scuipă în stomac |
| Ce mănâncă suflet și îl scuipă în stomac |
|
| N-am așteptat o clipă |
| Am făcut tot ce mi-a stat în puteri |
| Să-mi spui că ești a mea, dar asta a fost ieri |
| Azi încerc să te șterg vers cu vers, rând cu rând |
| Nu-i ușor, dar încerc zi de zi, gând cu gând |
| Încă e haos în inima mea, să știi |
| Dar i-am păstrat printre amintiri și lucruri |
| Și dac-o fi să ne vedem cândva |
| Aș vrea să-ți întorc colecția de fluturi |
|
| Viața mea ar fi vrut din ea să te șteargă |
| Dar mai așteaptă |
| Inima care nu a vrut să-nțeleagă |
| Că i-ai dat țeapă |
| N-a știut că fluturii pe care mi i-ai dat |
| Au fost molii de fapt |
| Ce mănâncă suflet și îl scuipă în stomac |
| Ce mănâncă suflet și îl scuipă în stomac |
|
| Viața mea ar fi vrut din ea să te șteargă |
| Dar mai așteaptă |
| Inima care nu a vrut să-nțeleagă |
| Că i-ai dat țeapă |
| N-am știut că fluturii pe care mi i-ai dat |
| Au fost molii de fapt |
| Ce mănâncă suflet și îl scuipă în stomac |
| Ce mănâncă suflet și îl scuipă în stomac |
|